Având eticheta de ”hoțul tăcut al vederii”, glaucomul este un termen general folosit pentru a descrie un grup de boli oculare care afectează nervul optic și duc la restrângerea treptată a câmpului vizual. Glaucomul se caracterizează prin distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic, nerv responsabil de transmiterea informațiilor de la ochi la creier. Un factor important în apariția afecțiunii îl reprezintă presiunea intraoculară crescută, adică presiunea exercitată de fluidul existent în globul ocular. Cu toate acestea, și persoanele cu presiune intraoculară în limite normale pot dezvolta glaucom.
În foarte multe cazuri afecțiunea nu provoacă niciun semn de avertizare, progresând în timp, iar simptomele apar abia într-un stadiu avansat. Afecțiunea este cronică și nu poate fi complet vindecată. Dacă nu este tratat, glaucomul va provoca în cele din urmă orbire. Chiar și cu tratament, aproximativ 15% dintre persoanele cu glaucom devin orbi la cel puțin un ochi în decurs de 20 de ani. De aceea, screeningul pentru glaucom este foarte important pentru a depista din timp afecțiunea și a încetini sau preveni pierderea vederii.
Cât de frecvent este glaucomul?
- Glaucomul este a doua cauză de orbire din lume, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății;
- Se estimează că există între 65 si 105 milioane bolnavi de glaucom, dintre care 10% sunt deja în stadiul de orbire bilaterală;
- Glaucomul cu unghi deschis, cea mai frecventă formă de glaucom, are ca rezultat creșterea presiunii intraoculare. Adesea nu există simptome precoce, motiv pentru care 50% dintre persoanele cu glaucom nu știu că au această boală;
- În Romania, deși nu există statistici oficiale, Societatea Română de Glaucom estimează că sunt aproximativ 140.000 persoane afectate, dintre care 132.000 de bolnavi cu glaucom primitiv cu unghi deschis.
Care sunt tipurile de glaucom?
- Glaucom primitiv cu unghi deschis - acesta este cel mai frecvent tip de glaucom, provocând 90% din cazurile totale. Apare atunci când canalele lacrimale se înfundă, iar în timp presiunea intraoculară crește. Afecțiunea poate trece neobservată ani de zile, deoarece majoritatea pacienților nu au simptome.
- Glaucom primitiv cu unghi închis sau îngust - acest tip de glaucom este rar și apare adesea brusc (acut), atunci când unghiul dintre iris și cornee este prea îngust. Ca urmare, canalele de drenaj devin blocate, împiedicând eliminarea lichidul apos (umoarea apoasă) și provocând o creștere rapidă a presiunii intraoculare. Spre deosebire de glaucomul cu unghi deschis, pacienții manifestă simptome severe, cum ar fi durerea oculară și durerile de cap, necesitând tratament medical de urgență.
- Glaucomul cu tensiune normală – deși în majoritatea cazurilor glaucomul este cauzat de presiunea intraoculară crescută, statisticile arată că 1 din 3 oameni au leziuni ale nervului optic chiar și atunci când presiunea intraoculară este normală sau puțin crescută.
- Glaucomul congenital – acest tip de glaucom apare la naștere sau imediat după naștere, din cauza unei anomalii de dezvoltare a globului ocular. Deși afecțiunea este rară, bebelușii trebuie operați de urgență.
- Glaucom secundar - acest tip de glaucom poate fi cauzat de o varietate de afecțiuni medicale, de medicamente, traumatisme fizice și anomalii oculare. Rareori o intervenție oculară chirurgicală poate duce la glaucom secundar.
Cum sunt simptomele glaucomului?
Putem spune că glaucomul este o boală ”vicleană” pentru că nu întotdeauna provoacă semne sau simptome. Atunci când apar, manifestările clinice depind de tipul și stadiul afecțiunii.
Semnele și simptomele glaucomului pot include:
- Vedere încețoșată;
- Tulburări bruște de vedere;
- Halouri în jurul luminilor;
- Pete oarbe sau ”găuri negre” în câmpul vizual;
- Durere oculară;
- Dureri de cap severe;
- Sensibilitate la lumină (fotofobie);
- Ochi roșii;
- Greață și vărsături;
- În final, pierderea vederii.
Ce cauzează glaucomul?
Experții nu au descoperit cauza producerii glaucomului, însă afecțiunea este asociată cu o serie de factori de risc, principalul fiind presiunea intraoculară crescută. Ochii produc un fluid numit umoare apoasă. Acest lichid curge printr-un canal de drenaj situat între iris și cornee. În cazul glaucomului, canalele de drenaj se înfundă și lichidul se acumulează în ochi. Acest exces de lichid pune presiune asupra ochiului, iar în final presiune oculară crescută deteriorează nervul optic, ducând la glaucom.
Care sunt factorii de risc pentru glaucom?
- Vârsta de peste 40 de ani – riscul de glaucom crește pe măsură ce îmbătrânim;
- Istoricul familial de glaucom;
- Diabetul zaharat;
- Hipertensiunea arterială;
- Hipermetropia (pentru glaucomul cu unghi închis);
- Miopia (pentru glaucomul cu unghi deschis);
- Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor;
- Leziuni oculare anterioare sau în urma intervențiilor chirurgicale.
Cum este diagnosticat glaucomul?
Glaucomul se diagnostichează printr-un examen oftalmologic complet. Medicul specialist va evalua deterioarea nervului optic printr-o serie de teste:
Tonometrie – pentru măsurarea presiunii intraoculare;
Gonioscopie – examinarea unghiului de drenaj;
Pahimetrie – pentru măsurarea grosimii corneei; persoanele cu o cornee subțire au un risc crescut de a dezvolta glaucoma;
Perimetrie – examinarea câmpului vizual;
Tomografia în coerență optică - examinarea nervului optic.
Pe lângă aceste teste, medicul oftalmolog va dori să știe dacă aveți cazuri de glaucom în familie sau probleme de sănătate care vă pot afecta ochii, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea arterială.
Care sunt opțiunile de tratament pentru glaucom?
Este foarte importantă depistarea precoce a glaucomului și începerea tratamentului pentru a preveni pierderea vederii. Deși nu există un tratament standard care să vindece complet afecțiunea sunt disponibile mai multe metode pentru a opri sau încetini progresia glaucomului.
Medicamente – medicul oftalmolog vă poate recomanda utilizarea unor picături pentru ochi speciale pentru a reduce presiunea intraoculară. Deoarece glaucomul este o afecțiune pe tot parcursul vieții poate fi necesar să utilizați picături pentru ochi zilnic, pentru tot restul vieții.
Tratamentul cu laser – terapia ajută la îmbunătățirea drenajului lichidului în exces din ochi și scăderea presiunii intraoculare. Poate fi necesar să continuați să utilizați picături de ochi după tratamentul cu laser. Rezultatele procedurii pot dura până la cinci ani. Tratamentul cu laser poate fi repetat.
Tratamentul chirurgical - chirurgia este o altă modalitate de a ajuta la reducerea presiunii intraoculare dacă tratamentul medicamentos sau terapia laser nu dau rezultate. Chirurgia este mai invazivă, dar oferă rezultate mai raide, ajutând la încetinirea progresiei afecțiunii. Există multe proceduri chirurgicale pentru glaucom (iridectomie, iridoplastie, trabeculoplastie). În funcție de tipul și severitatea glaucomului, medicul oftalmolog va recomanda cea mai bună opțiune de tratament chirurgical.
Prin tratarea glaucomului presiunea intraoculară crescută poate revini la normal, iar pierderea vederii poate fi încetinită sau chiar oprită. Din păcate, pierderea vederii ca urmare a glaucomului este ireversibilă.
Care sunt complicațiile glaucomului?
Se estimează că una din 10 persoane cu glaucom dezvoltă un anumit grad de deficiență vizuală. Netratat, glaucomul poate duce la orbire.
Poate fi prevenit glaucomul?
Glaucomul nu poate fi prevenit însă poate fi diagnosticat în stadii incipiente, ceea ce este important pentru prevenirea pierderii vederii sau încetinirea progresiei afecțiunii. Iar cea mai bună metodă pentru detectarea precoce a glaucomului este screeningul. Experții recomandă ca testele de rutină să fie făcute astfel:
- Un control la 1-2 ani după vârsta de 35 ani pentru persoanele cu factori de risc pentru glaucom;
- Un control la 1-3 ani pentru persoanele între 40 și 54 ani;
- Un control la 1-2 pentru persoanele între 55 și 64 ani;
- Un control la 6 luni – 1 an după vârsta de 65 ani.
Bibliografie