Ptoza sau blefaroptoza este termenul medical folosit pentru a descrie pleoapa superioară căzută. Marginea pleoapei se poate lăsa doar puțin sau atât de mult încât poate acoperi pupila și limita sau bloca complet vederea.
Ptoza poate fi temporară sau permanentă. În unele cazuri afecțiunea se va vindeca de la sine, iar în alte cazuri va fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a ridica pleoapa și a permite pacientului să vadă bine din nou, dar și pentru a îmbunătăți aspectul estetic al ochilor.
Ptoza poate fi clasificată astfel:
- Unilaterală - când afectează un ochi;
- Bilaterală - când afectează ambii ochi.
În funcție de cauza care o provoacă, ptoza mai poate fi clasificată și în:
- Ptoză congenitală – când copii se nasc cu o pleoapă căzută;
- Ptoză dobândită – când adulții o dezvoltă pe parcursul vieții.
Care sunt simptomele ptozei
Pleoape căzute - căderea pleoapelor superioare este cel mai frecvent simptom recunoscut în ptoză. De obicei oamenii vor observa că un ochi pare mai deschis decât celălalt sau că o pleoapă pare mai jos decât cealaltă.
Strabism - ochi nealiniați sau incrucișați sunt asociați adesea cu ptoza din cauză că nervul cranian responsabil pentru mișcarea pleoapelor este responsabil și pentru alinierea, mișcarea, urmărirea și focalizarea ochilor.
Vedere dublă - în mod normal, persoanele care au strabism au o vedere dublă din cauza nealinierii ochilor. De asemenea, copiii cu ptoză congenitală pot vedea dublu sau în ceață din cauza astigmatismului, o eroare de refracție comună.
Înclinarea capului spre spate pentru a vedea – această tendință este observată în cazurile severe de ptoză. Astfel, când pleoapa s-a lăsat până la punctul în care începe să blocheze/acopere pupila, pacienții își vor înclina adesea capul înapoi pentru a vedea clar.
Ridicarea sprâncenelor – pacientul mișcă mușchii frontali pentru a compensa pleoapa căzută și pentru a putea vedea.
Dificultate în a închide ochii sau a clipi - dacă ptoza este cauzată de o tulburare neurologică care afectează nervii sau mușchii ochiului, cum ar fi miastenia gravis, capacitatea de a închide ochii sau clipi poate fi limitată.
Ochi uscați sau lăcrimare excesivă - pleoapele sunt responsabile pentru protejarea globului ocular și pentru menținerea acestuia umed. Când pleoapa nu se poate închide complet sau frecvent, acest lucru poate cauza uscarea ochilor și iritație. Când ochii tăi sunt uscați, creierul trimite un semnal glandei lacrimale, care este responsabilă pentru producerea lacrimilor. Acest lucru are ca rezultat o supraproducție de lacrimi și o lăcrimare excesivă a ochilor.
Copiii cu ptoză pot prezenta simptome suplimentare, cum ar fi:
- Ambliopia, numită uneori ”ochi leneș”;
- Miopie, hipermetropie sau astigmatism;
- Oboseală oculară, dureri de cap sau amețeli;
- Vedere dublă, încețoșată sau distorsionată.
Care sunt cauzele ptozei
În cazul copiilor, ptoză congenitală este cauzată de o distrofie a mușchiului ridicător (levator) al pleoapei. Uneori, un copil născut cu ptoză poate avea și alte probleme oculare, cum ar fi probleme cu mișcarea ochilor, boli ale mușchilor oculari sau tumori (pe pleoapă sau în altă parte). De asemenea, copilul este predispus și la alte afecțiuni oftalmologice, cum ar fi ambliopia (numită și „ochi leneș”) sau strabismul (ochii nu sunt aliniați corespunzător, ”ochi încrucișați”).
În cazul adulților, ptoza dobândită apare atunci când mușchiul ridicător se întinde sau se separă de pleoapa. Cauzele pot fi îmbătrânirea, leziunile oculare sau afecțiunea apare ca un efect secundar după anumite intervenții chirurgicale la nivelul ochilor. Rareori, bolile sau tumorile pot afecta mușchiul pleoapei, provocând ptoză. În schimb, se poate întâmpla ca ptoza să apară la adulți după ce au urmat un tratament cosmetic cu injectări Botox.
Care sunt factorii de risc pentru ptoză
Anumite afecțiuni medicale vă pot crește riscul de a dezvolta ptoză. Un exemplu este miastenia gravis, o boală neurologică care afectează nervii sau mușchii ochilor. De asemenea, o pleoapă poate cădea și în urma producerii unui accidental vascular cerebral.
Cum este diagnosticată ptoza
Medicul oftalmolog va pune diagnosticul de ptoză destul de simplu, pe baza istoricului medical și al unui examen clinic, afecțiunea fiind caracterizată de pleoapele căzute. Specialistul va examina îndeaproape poziția pleoapelor superioare, una în raport cu cealaltă, precum și poziția pleoapelor în raport cu pupila fiecărui ochi. Medicul va măsura distanța dintre marginea pleoapei superioare și centrul pupilei. Pasul următor al examinării constă în verificarea elasticității mușchilor ridicători. Distanța cu care se mișcă pleoapa superioară atunci când mișcați fruntea va fi măsurată și analizată.
În cazurile severe de ptoză medicul oftalmolog va efectua un test de câmp vizual.
Care sunt opțiunile de tratament pentru ptoză
Tratamentul ptozei la copii
Oftalmologii recomandă intervenția chirurgicală pentru tratarea ptozei congenitale. Vârsta la care se va face intervenția se va stabili pe baza mai multor factori, cum ar fi dacă sunt implicați unul sau ambii ochi și cât de căzută este pleoapa. În cazurile severe copilul trebuie operat în jurul vârstei de 1 an. Intervenția se va face fie pentru a strânge mușchiul ridicător, fie pentru a atașa pleoapa de alți mușchi care pot ajuta la ridicarea acesteia, iar copilul să poată vedea normal. Daca suferă și de ambliopie copilul trebuie tratat si pentru aceasta afectiune.
Este important pentru părinții care au copii cu ptoză, indiferent dacă au suferit sau nu o intervenție chirurgicală, să vină periodic la medic pentru un control oftalmologic. Deoarece ochii copiilor cresc și își schimbă forma, aceștia trebuie verificați pentru ambliopie, erori de refracție și alte probleme oculare.
Tratamentul ptozei la adulți
Pacienții care au simptome ușoare de ptoză nu necesită intervenție chirurgicală, aceasta fiind rezervată pacienților a căror vedere este afectată de pleoapele căzute sau celor care aleg să o facă din motive estetice.
În general, ptoza este corectată folosind una dintre cele două proceduri chirurgicale. Acestea sunt:
Rezecție externă de levator (chirurgie de ptoză externă) - este cel mai frecvent tip de intervenție chirurgicală pentru ptoză. Prin această procedură ce se realizează sub anestezie generală medicul chirurg face o incizie la nivelul pielii pleoapei și scurtează mușchiul ridicător prin reatașarea acestuia de tars - țesutul conjunctiv din interiorul pleoapei. După recuperarea postoperatorie pacientul ar trebui să poată ridica pleoapa/pleoapele afectate la o înălțime mult mai normală.
Suspendare frontală (chirurgie suspensie frontală) – intervenția este recomandată atunci când funcția musculară a pleoapei este grav slăbită. Procedura nu vizează mușchiul ridicător al pleoapei, ci mușchiul de deasupra sprâncenelor numit mușchi frontal. Practic, prin această intervenție pleoapa este ancorată la sprânceană, iar pacientul va putea să își ridice pleoapa (pleoapele) cu mușchii frunții. Intervenția este una complexă și se realizează sub anestezie generală.
Care este durata de recuperare după intervenția chirurgicală
Conform Academiei Americane de Oftalmologie, pacienții își pot relua activitățile cotidiene la 1-2 săptămâni de la intervenția chirurgicală. În acest interval de timp pacienții pot observa vânătăi la nivelul ochilor și umflături, însă acestea sunt normale.
În unele cazuri poate fi necesară o intervenție chirurgicală suplimentară pentru ridicarea pleoapei.
Poate fi prevenită ptoza
Nu există nicio modalitate de a preveni ptoza odată ce o pleoapa a căzut. În schimb, la primele semne ar trebui să mergeți la medic pentru a fi diagnosticați și tratați deoarece ptoza vă poate afecta vederea.
Bibliografie